Tu... esti un inger! Doar ca, cate-o data, esti un inger cu tipat strident si lipsa de chef de somn. Inca ma intreb daca zeci de chestiuni care ti se intampla sau pe care le observ, sunt sau nu in parametri normali. Sper eu, ca cu timpul, continua neliniste pe care o resimt din grija pentru tine, sa se mai atenueze. De disparut stiu ca nu dispare.
In aceste prime zile ale vietii tale, nici nu stii deja cat de mult m-a ajutat faptul ca ai fost foarte cuminte. In primele zile de viata adormeai singurica, calma, in patutul tau. Fara plansete, fara tipete. A contat enorm data fiind starea psihica pe care o aveam... Acum... pe masura ce eu ma mai intremez, psihic, tu capeti mai mult glas. đ. Este insa dreptul tau.
Ar fi tare bine sa mai iei in greutate caci esti inca prea slabuta. Ne chinuim sa mananci - dar tu adormi in timp ce esti hranita - apoi ne chinuim sa adormi - moment in care cauti mancare. Ajungi sa fii, cred eu, ba prea obosita, ba nehranita suficient. Miercuri mergem la un alt medic sa mai cerem opinii...
As vrea sa pot descrie senzatia simtita cand ma strangi de mana cu neasteptata putere, asa mica cum esti, ori cand te uiti atenta in ochii mei, parca intrebatoare ori studioasa, cand stai cu capul pe umarul meu, gata-gata sa adormi, cand faci tot felul de mutrite pe care mintea mea le interpreteaza divers, ori cand.. offf... asta chiar e sublim: cand zambesti! đ
Lumea spune ca luna asta e mai grea - de acomodare fiind?! - si ca apoi o sa ne gasim un ritm, impreuna. Astept cu interes si (mai putina) rabdare venirea momentului acela. Pana una alta, ma bucur enorm ca existi, si-mi petrec intregul timp facand tot ce pot sa iti fie bine!
Niciun comentariu:
TrimiteČi un comentariu