Una-alta

E fascinant sa te simt dar si sa te vad 😀. Deja realmente te vad prin piele cum te misti. Esti din ce in ce mai activa si mai prezenta. Fiecare miscare a ta ma bucura. Vreau sa cred ca esti bine si agitatia ta e una normala.

Intram deja in ultimele trei luni de sarcina, apoi te voi cunoaste si aievea.

Daca m-ai vedea, probabil ai rade de mine... ?! Deja sa ma aplec a devenit imposibil si gasesc tot felul de metode si tehnici sa recuperez obiecte de jos sau sa ma leg la sireturi. Unele amuzante chiar si pentru mine. Am constatat ca activitati marunte, carora niciodata nu le-am dat importanta, devin din ce in ce mai greoaie: sa ma asez sau ridic din cada, sa ma ridic din pat, sa dorm etc. Obosesc rapid chiar si cand doar vorbesc la telefon 😉. Incerc deja sa termin orice e de terminat la curatenia prin sertare si dulapuri, caci ma simt din ce in ce mai... elefant. Cel mai tare ma supara spatele si ma gandesc ca mai avem trei luni de crescut. Durerea de spate ma cam impiedica sa stau in picioare prea mult insa o sa gasesc eu solutii sa ne descurcam. In aceste luni, in care tu te vei face mare-mare, eu voi incerca sa-ti fiu cea mai buna gazda si sa pregatesc cat pot eu de bine casuta noastra. 😀

Ca fapt divers, chiar in minutele acestei scrieri, te-ai trezit si-ti faci simtita prezenta. Cred ca te intinzi sau macar incerci. Nu are cum sa-ti placa sa stai stransa ghem. Asta este insa mersul lucrurilor... 😜 Hai ca trei luni trec acusica... 👸

Trairi

Oare esti bine?
Oare cand m-am aplecat nu te-am ranit?
Oare recenta raceala cu febra si toate neplacutele simtome asociate ei ti-or fi facut rau?
Dar oare cand merg(em) sa facem putina miscare, te-o deranja sau din contra, ti-o face bine?
Oare ce obiecte o mai fi nevoie sa cumpar pentru cand vei aparea pe lume?
Dar in camera ta cum o fi mai bine sa fie?
Ne vor ajunge banii sa traim impreuna decent?
Ma voi descurca cu toate-toate nevoile tale?
Voi stii sa le identific la timp?
Voi fi capabila sa gasesc acel echilibru personal care sa fie un suport cat mai bun pentru dezvoltarea ta coerenta?
Ne vom descurca singure in lumea asta mare?
Voi putea sau stii cum sa duc pentru amandoua toate luptele necesare, se pare, in viata asta?
Voi stii cum sa te ingrijesc ori sa te feresc de orice va fi nevoie?

Si cate si mai cate astfel de zeci de intrebari adesea nu-mi dau pace. Sunt nopti in care nu pot adormi nicicum ori altele in care adorm pentru prea putine ore si ma trezesc cu aceleasi intrebari in minte si fara raspunsuri...

Mereu ma autoincurajez ca ne vom descurca! Cumva vom gasi calea sa mergem inainte si sa urcam orice hop/deal/munte viata ne va scoate in cale. Ne vom baza una pe alta si le vom duce pe toate.
Nu exista dorinta mai mare, in acest moment al vietii mele, decat acela de a te avea in brate, sanatoasa si fiindu-ti bine! Imi este greu, recunosc, sa nu pot impartasi nimanui altcineva orice simt, traiesc, gandesc. Avem aproape o mana de prieteni care isi duc propriile vieti pe propriile drumuri si care nu pot intelege chiar intocmai ce-ti vorbesc ori nu pot fi p'aproape chiar oricand, oricat de dragi mi-ar fi si oricat de calzi i-as simti...

Imi place sa stam seara intinse si sa simt cum te misti. Ma intreb adesea ce-o insemna fiecare gest al tau? Stai bine? Ti-e in regula? Esti din ce in ce mai prezenta si mai activa. 👧

Cate-o data iti vorbesc cu voce tare (caci oricum foarte des o fac in gand). Aproape rad de mine insami. Imi place sa cred ca ma auzi... desi realizez ca de inteles nu ai cum 👶. Te intreb cate-o data ce ai vrea sa mancam sau daca imi dai voie sa merg la sala... E amuzant, stiu, sau poate ingrijorator?! 😅

Nu am habar cum sau cand voi invata tot ce trebuie sa stiu. Stiu insa ca voi face tot ce imi sta in putere sa-ti fie bine! Esti minunea vietii mele, cea mai frumoasa nebunie facuta vreodata si, mai ales, marea, uriasa, incomensurabila mea implinire!

Astazi, de ziua femeii 2019, am intrat in saptamana 23 de cand existi. Mai avem deja mai putin de jumatate din perioada ce trebuie traversata pana la venirea ta pe lume. Sa fii bine, draga mea! 😃