Ai castigat!

Eh, s-a dus cu regimul spartan de masa, recomandat de medic. Uite ca nu am mai putut, dupa 3 zile in care te-am infometat la greu, sa insist sa reobtin lactatia dorita. Dupa ce ieri, timp de 1,5 ore ai plans pentru a multa oara de foame (de foame cred eu?!) si dupa ce ai supt umarul meu pana am facut vanatai (da, nu glumesc, vanatai de-a dreptul de cat de foame iti era), nu am mai rezistat si am retrecut la biberon. Ai adormit de atatea ori epuizata de plans si indopata de ceaiul dulce recomandat, menit sa-ti mai anihileze foamea, incat dupa 3 zile de "razboi" cu tine, ai castigat DETASAT!

Dl Dr spusese ca vei uita de biberon daca rezistam asa "o saptamana, poate 10 zile". Ei, uite ca n-am putut! Asa ca momentan stai la san cam 30 min (interval in care cu greu te tin treaza nici jumatate din timp), apoi bei 10-20 ml lapte muls, apoi supliment, atat cat poti. Mai ramane doar sa ne incadram in ora de masa care inteleg ca e recomandata (sa nu ne lungim prea mult) si sa vedem cat timp voi mai reusi sa te hranesc si cu lapte matern...

Alimentatie si regim spartan

Am facut, desigur, deja greseli in cresterea si ingrijirea ta. Se pare ca ti-am dat peste cap stomacelul si am aiurit de-a binelea alimentatia ta. Desigur, din lipsa de informare. Habar n-am avut unele chestiuni de care fie nu mi-a spus nimeni, fie mi s-o fi spus si n-am retinut?! Cert este ca te-ai obisnuit cu primit lapte praf supliment la biberon asa ca la san nu mai ai chef sa tragi. Un nou domn doctor la care am fost azi, ne-a recomandat un regim spartan de readucere a ta pe linia cea dreapta. Asa ca am lasat de-o parte orice biberon si incercam de cateva ore bune doar alimentatie la san. Desigur, ai plans ore bune, in continuu. Crunt! Nu-mi dau seama daca se intrampla asta pentru ca nu mananci destul si iti este foame sau doar pentru ca ai capatat dependenta de biberon. Dl doctor sustine a doua varianta... In cele din urma, de la atata plans, ai adormit. De vreo 2 ore dormi dusa insa mi-e aproape groaza, intr-un fel, ca iti readuni fortele. Urmeaza o noua sesiune de plans cu toate puterile tale. Daca dl doctor are dreptate - si sper din suflet sa aiba ca altfel te chinui degeaba - ar trebui in 2-3 zile sa uiti de biberon si sa intram pe un fagas normal. Gata, te-ai trezit. Fug.

21 zile

Uite ca am prins un scurt moment sa iti scriu 😊. Ritmul de viata aproape infernal, proaspat capatat, ma cam doboara, recunosc. Probabil de vina sunt si perfectionismul specific felului meu de a fi, dar si numeroasele chestiuni administrative (si nu numai) care inca trebuie rezolvate. Ma simt deocamdata usor depasita de gradul de solicitare si cred ca am zapacit-o de-a binelea si pe Buni. Chiar, nici nu stiu ce m-as face fara ea... Ajutorul ei este nepretuit.

Tu... esti un inger! Doar ca, cate-o data, esti un inger cu tipat strident si lipsa de chef de somn. Inca ma intreb daca zeci de chestiuni care ti se intampla sau pe care le observ, sunt sau nu in parametri normali. Sper eu, ca cu timpul, continua neliniste pe care o resimt din grija pentru tine, sa se mai atenueze. De disparut stiu ca nu dispare.

In aceste prime zile ale vietii tale, nici nu stii deja cat de mult m-a ajutat faptul ca ai fost foarte cuminte. In primele zile de viata adormeai singurica, calma, in patutul tau. Fara plansete, fara tipete. A contat enorm data fiind starea psihica pe care o aveam... Acum... pe masura ce eu ma mai intremez, psihic, tu capeti mai mult glas. 😏. Este insa dreptul tau.

Ar fi tare bine sa mai iei in greutate caci esti inca prea slabuta. Ne chinuim sa mananci - dar tu adormi in timp ce esti hranita - apoi ne chinuim sa adormi - moment in care cauti mancare. Ajungi sa fii, cred eu, ba prea obosita, ba nehranita suficient. Miercuri mergem la un alt medic sa mai cerem opinii...

As vrea sa pot descrie senzatia simtita cand ma strangi de mana cu neasteptata putere, asa mica cum esti, ori cand te uiti atenta in ochii mei, parca intrebatoare ori studioasa, cand stai cu capul pe umarul meu, gata-gata sa adormi, cand faci tot felul de mutrite pe care mintea mea le interpreteaza divers, ori cand.. offf... asta chiar e sublim: cand zambesti! 😙

Lumea spune ca luna asta e mai grea - de acomodare fiind?! - si ca apoi o sa ne gasim un ritm, impreuna. Astept cu interes si (mai putina) rabdare venirea momentului acela. Pana una alta, ma bucur enorm ca existi, si-mi petrec intregul timp facand tot ce pot sa iti fie bine!

Start joc!

Iata ca ai aparut 👧!

Ai venit pe lume pe 1 iulie 2019, la ora 1:49, cu 3140g si 50cm.

Esti o minune! Esti sanatoasa si voioasa. Astazi traiesti cea de-a 10-a ta zi de viata.

Deocamdata incercam amandoua sa ne obisnuim cu traiul in comun. Primele zile cu tine au fost deja aventuroase, din simpla mea nestiinta intr-ale meseriei de mama. Inca ma lupt sa gasesc un ritm de viata care sa ma tina si pe mine sanatoasa destul sa te pot creste mare-mare.

Am traversat deja durerea proaspetei cezariene care nu s-a impacat cu ridicatul rapid din pat pentru a vedea ce faci, primele nopti in care nu am putut inchide un ochi, epuizare, un spate intepenit, disperarea gandului ca nu te pot ridica sau tine in brate, angorjare si probleme cu alaptarea, stradania de a rezolva si diverse chestiuni administrative - precum inregistrarea ta pe lumea asta, formalitati precum abonament medical pentru tine, inregistrarea ta la medicul de familie etc etc etc. Drumuri si probleme de care nu stiu cand si cum sa ma ocup.

Sambata trecuta, la 5 zile de viata, ai facut si prima banala conjunctivita. Am alergat hilar de disperata la urgenta. A fost prima data cand am incercat o crunta senzatie de neputinta. Acum esti deja mult mai bine...

Ganduri, griji, cautarea caii optime sa trecem poate cea mai grea luna din viata noastra comuna. Toate fac din viata mea deocamdata o cursa nebuna-nebuna, cu tine intr-un absolut superb prim-plan.

Eu si bunica ta ne straduim sa facem fata noutatii majore ce-o reprezinti. Invatam, incercam, ne contrazicem, gresim, ne straduim... Toate cu unica dorinta de a te creste mare, de a te mentine sanatoasa si de a ne bucura impreuna de tot restul vietii noastre.

Sa fii sanatoasa, ingerul meu, si sa ma suporti facand si greseli, fiind si mama disperata, incercand tot ce pot eu mai bine sa iti fie bine!