7 luni si 23 zile

Am traversat doua saptamani mai greute un pic. Coloana mea ne da de furca destul de mult si am de facut recuperare medicala niste luni bune doar pana la un urmator control de evaluare. In zilele in care ramanem singurele (in general in weekend-uri) incerc cat pot sa nu intru in vreo criza de spate. Totusi la final de weekend e cam dureros oricum. Astept cu interes sa te faci mai mare, sa nu mai ai nevoie de dus in brate foarte mult si eu sper ca ma vei intelege ca si de ce nu te pot ridica.

Perioada a fost mai greuta si pentru ca apar tot felul de disensiuni cu Buni. Sper din suflet ca diferenta intre generatii sa nu ne afecteze si pe noi doua intr-atat de tare. Sper sa reusesc sa invat ce sa fac si mai ales ce sa NU fac, sa te pastrez ca fiind cea mai buna prietena a mea. Categoric ca voi face si eu greselile mele, cu siguranta tot fara sa vreau! Sper insa sa nu fie mari, ireparatbile ori generatoare de traume pentru restul vietii tale.

Saptamana urmatoare, daca iti vine sa crezi, incepi si tu cateva sedinte de kinetoterapie. Se pare ca unele deprinderi trebuia deja sa le ai. Evaluarea ta a concluzionat ca nu le ai inca "de lene" 😅. Desigur ca este preponderent vina noastra, a mea si a lui Buni, pentru ca nu am stiut ca trebuie sa facem si ce exercitii trebuie sa facem pentru ca tu sa inveti mai repede fie sa te rostogolesti de pe spate pe burtica, fie sa te ridici in fundulet singura, fie sa stai pur si simplu mai echilibrat in sezut. De altfel, statul pe burtica ti-e groaznic de nesuferit. Insa, cu siguranta, tot vina noastra e. Sa vedem cum va merge kinetoterapia cu o dna kinetoteraput care va veni acasa la noi.

Te strange in brate mama ta! Si fug la tine caci te-ai trezit dupa o ora de somn... de la 10 la 11 am. Mergem la plimbareee...

7 luni

Nici nu-ti poti imagina ce stare faina am cand ma uit, mandra, la tine. Noi doua suntem puternice si putem sa facem tot ce ne propunem! Imi dai curaj si putere cata n-am crezut ca pot avea. Important este sa fim sanatoase si sa ne bucuram de tot ceea ce viata ne pregateste frumos. La multi aaaani!

Sambata trecuta, pe 25 ianuarie, am reusit sa fim ultimii clienti ai unui studio foto cu decor de Craciun 😅. Pentru ca adunasei doar putina vreme de cand reuseai sa stai in fund, am zis sa nu pierd ocazia unor amintiri faaaaine-faine! Pentru ca fix de Craciun inca nu puteai sta nicicum iar o dna fotograf ne-a recomandat sa mai asteptam, am zis ca gata, acum e deja momentul. Asadar, cauta arhiva pozelor noastre de la primul tau Craciun. Esti adorabilaaaa! Si esti a mea! 😛 Ca fapt divers, la cat de zambareata si vesela esti tu mai tot timpul, afla ca la studio ai fost maraita si plangacioasa si nu ti-a placut. Toate pozele in care zambesti sa stii ca exista doar datorita unei pande hotarate, de vreo ora, a fotografului si unor scalambaieli de toate felurile ale ajutorului sau si ale mele. 😆

Weekendul asta suntem din nou singurele, fara Buni. Intr-o incercare a ta de somn, apuc sa-ti si spun doua vorbe. Este epidemie urata de gripa in toata tara. Sper noi sa scapam. Cand Buni pleaca prin transportul in comun mi-e teama tare ca are sanse mai mari sa ia ceva... Deh, 'om vedea ce se intampla. Aproape ca mi-e frica sa te mai scot din casa. Mai bine neplimbata decat bolnava!

Deocamada, din nou, la multi ani, draga mea! Sa cresti mare si sanatoasa, frumoasa si norocoasa!