La acea data am vrut sa-ti scriu si de atunci tot intentionez. Nu mi-a iesit insa. Exista un tumult al vietii noastre care ma face sa nu ajung chiar usor aici, la asternut povesti catre tine.
Astazi, la 6 luni si 24 zile, ai stat prima data in fundulet, nesprijinita. Te-am asezat in varf de pat si te-am privit mandra nevoie mare. Ai zambit si povestit pe limba ta mult si bine iar eu nu mi-am mai incaput in piele de fericire. Iar! 💗
La 6 luni si 14 zile am vrut musai sa-ti scriu pentru ca statusei prima data singurica in sezut, dar tinandu-te de-o jucarie suport. La momentul respectiv parea nemaipomenita vestea. Insa acum nu mai suna asa minunat, nu? Asta pentru ca te dezvolti asa rapid, incat fiecare zi o intrece pe anterioara.
Deja seara te intorci singurica cu spatele la mine si incerci sa adormi 😅. Ma amuza maxim! Iti place sa dormi intoarsa pe partea stanga, nu stiu de ce. Cand te intorci, stiu ca gata, te-ai hotarat sa adormi. Nu de alta, dar pana sa adormi a devenit cam complicat sa nu mai "canti" si sa nu mai vorbesti cu noi. Te agiti pana pici de oboseala si eventual, tragi o portie zdravana de plans. 😏
Aaah, sa nu uit, mananci legume din ce in ce mai bine. Cu ceva carnita chiar. Ba mai mult, am inceput de cateva zile sa incercam si piureul de fructe. Am testat mai multe gusturi sa vedem ce-ti place mai tare. Deocamdata aici e cam complicat. Maximum pe care l-ai acceptat cu greeeeu, a fost de 3-4 lingurite. Mai degraba mananci de pe degetul meu mic, inmuiat in piure. Mdeh.😛 Mai vedem ce ne rezerva viitorul...
Tusesti, din nou! Mi-e frica sa nu te imbolnavesti iar. Nu am apucat sa-ti spun dar unul dintre motivele pentru care nu ti-am mai scris cateva zile bune, este ca am fost ocupate si cu cea mai rea infectie respiratorie de pana acum, de data asta cica microbiana. Din nou, febra, antibiotic, "distractie". Asa ca: NU te imbolnavi iar, te rooooog!
