Ziua mea

Astazi este prima mea zi de nastere cu tine alaturi. Din nefericire eu sunt cea care nu reuseste sa se ridice la nivelul a ceea ce meriti, insa sper sa ma ierti. Esti un ingeras frumos si zambaret. Starea mea insa, pe fond de epuizare fizica, nu e chiar cea mai potrivita dezvoltarii tale. Ma simt vinovata si frustrata ca nu le pot face perfect pe toate dar deh, va trebui sa ma obisnuiesc cu ideea si sa mergem inainte!
Pe Buni am zapacit-o de-a binelea si sper ca si ea sa ma ierte. Ne ajuta cum nici nu-ti inchipui, iar eu o fac sa se simta inutila si nedorita doar pentru ca ceea ce face nu este FIX cum as face eu. Ca si cand eu as fi vreo perfecta... !
Din grija pentru tine, nu prea reusesc sa adorm nici cand tu esti linistita. Am devenit irascibila si ingrozitor de nesuferita si cred ca si pe tine tot eu te agit. Azi chiar ai fost agitata rau si ai dormit putin. Iarta-ma! Candva o sa ne uitam in urma si o sa radem de stresul urias pe care acum il resimt. Nu vreau decat sa-ti fie maxim de bine si ma simt rau pentru tonele de greseli pe care le-am facut deja oricum. De la alimentatie pana la modul in care te obisnuim sa dormi, program, plimbari etc. Toate le-am facut aiurea, inertial si fara sa am habar cum e corect. Iti multumesc insa ca ma ajuti enorm fiind tu perfecta! Plangi atat cat ai nevoi (pe care nu mereu stiu sa le satisfac) si faptul ca existi ma implineste. Trebuie numai sa ma redresez eu mental si sa ma pot odihni suficient pentru a ne bucura amandoua de viata.
Astazi a fost ultima zi cand ai mai primit o farama de lapte matern (caci doar o farama mai reuseam sa mulg, cu durere si efort). Iarta-ma si pentru asta!