joi, 10 octombrie 2019

Crestem

A trecut si botezul cel mult discutat. Contrar sfaturilor si fermei opozitii ale nasei tale, Ioana, am organizat masa la restaurant si am comandat si tort. Multi bani, intr-adevar. Ea sustine ca aruncati pe feresatra. Eu... asa am simtit sa fac.

Ambii nasi au fost pe placul meu. Laurentiu te-a tinut aproape tot timpul in brate - vei vodea poze cand vei fi mare. Pentru ca programarea nu a fost respectata, am asteptat vreo 20min cu totii afara in frig, inclusiv tu. De oboseala si de frig ai adormit cu nasucul turtit de umarul lui Laurentiu :-). Imbracata in tinute deloc comode sau calduroase, biata de tine te-ai descurcat cum ai putut.

La biserica botezarea ta a fost cu scufundare in apa (uof... trebuia sa fiu mai prevazatoare) si nu doar cu udarea capului. Mi-a venit sa plang! Ai luat o gura mare de apa din cristelnita si apoi ti-a fost foarte-foarte frig! Iti tremura gurita si intregul corp si te invinetisei. Ioana insa a fost grijulie si te-a incalzit si imbracat cat de repede a putut ea si cat de repede i s-a dat voie.

La restaurant a fost chinuitor pentru tine si, recunosc, un pic si pentru mine. Probabil de zgomot sau din pricina agitatiei din jur, nu ai adormit mai deloc ore intregi. Cand in sfarsit ai adormit, a trebuit sa-ti facem poza cu tortul, mdeh. :-)

A doua zi insa am recuperat amandoua. Am dormit cat a fost ziua de lunga si tu si eu. Ca niciodata, te trezeai, mancai, adormeai la loc. Asa ca si eu am profitat...

Acum am putin timp sa-ti scriu. Ai adormit langa mine, cu greu. Timpul tau de stat treaza ziua s-a marit, asa ca ai nevoie de multa atentie si prezenta langa tine.

Am incercat saptamana asta prima ta bona - a venit doar luni si marti, apoi a anuntat o indigestie si nu a mai venit. NU stiu daca va mai aparea si nici nu stiu sigur daca mai vreau sa apara. Buni a plecat oricum la treburile ei, acasa, asa ca suntem amandoua singurele acasa. Incerc printre picaturi sa mai fac una-alta prin casa si ma gandesc cum sa ajung sa mai rezolv lucruri si pe-afara. Vom vedea cum ne descurcam in continuare.

Noaptea am inceput sa te iau cu mine in pat, pentru a-mi fi mai usor sa te supraveghez. Esti senzationala cum primul tau gest dupa deschiderea ochisorilor este sa-mi zambesti. Ma topesti. :-)

Cand "vorbesti" scoti din ce in ce mai multe sunete si chiar mi s-a parut ca ai scos si un "ma" intr-o dimineata. A auzit si bona... asa ca tot incerc sa te fac sa repeti. Dar nu mi-a mai iesit, deocamdata.

Iata ca usor-usor te trezesti... asa ca revin cand mai apuc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

7 ani 2 luni 24 zile

In weekendul ce tocmai a trecut am fugit pana la mare. Aveam in minte promisiunea facuta tie - aceea ca mai ajungem si la mare anul asta - c...