Am traversat doua saptamani mai greute un pic. Coloana mea ne da de furca destul de mult si am de facut recuperare medicala niste luni bune doar pana la un urmator control de evaluare. In zilele in care ramanem singurele (in general in weekend-uri) incerc cat pot sa nu intru in vreo criza de spate. Totusi la final de weekend e cam dureros oricum. Astept cu interes sa te faci mai mare, sa nu mai ai nevoie de dus in brate foarte mult si eu sper ca ma vei intelege ca si de ce nu te pot ridica.
Perioada a fost mai greuta si pentru ca apar tot felul de disensiuni cu Buni. Sper din suflet ca diferenta intre generatii sa nu ne afecteze si pe noi doua intr-atat de tare. Sper sa reusesc sa invat ce sa fac si mai ales ce sa NU fac, sa te pastrez ca fiind cea mai buna prietena a mea. Categoric ca voi face si eu greselile mele, cu siguranta tot fara sa vreau! Sper insa sa nu fie mari, ireparatbile ori generatoare de traume pentru restul vietii tale.
Saptamana urmatoare, daca iti vine sa crezi, incepi si tu cateva sedinte de kinetoterapie. Se pare ca unele deprinderi trebuia deja sa le ai. Evaluarea ta a concluzionat ca nu le ai inca "de lene" 😅. Desigur ca este preponderent vina noastra, a mea si a lui Buni, pentru ca nu am stiut ca trebuie sa facem si ce exercitii trebuie sa facem pentru ca tu sa inveti mai repede fie sa te rostogolesti de pe spate pe burtica, fie sa te ridici in fundulet singura, fie sa stai pur si simplu mai echilibrat in sezut. De altfel, statul pe burtica ti-e groaznic de nesuferit. Insa, cu siguranta, tot vina noastra e. Sa vedem cum va merge kinetoterapia cu o dna kinetoteraput care va veni acasa la noi.
Te strange in brate mama ta! Si fug la tine caci te-ai trezit dupa o ora de somn... de la 10 la 11 am. Mergem la plimbareee...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu