Of! Iar ai fost bolnavioara si inca mai urmam tratament. Ma sperie ca de data asta, puroiul in gat a aparut la nici trei saptamani de la anterioara tratare a exact aceleiasi afectiuni. Pentru prima data, dupa doua zile de febra mare, am fost cu tine la spital. Pana acum, l-am chemat pe doctorul pediatru acasa. Am vrut insa sa fiu sigura ca mergem pe drumul potrivit. Cu inima cat un purice, caci suntem in plina pandemie de Covid-19, te-am asezat in masina si am fugit unde avem abonament. Din fericire, fiind clinica privata, nu era deloc aglomerat si ne-au tratat direct in izolare, fara a fi nevoie sa asteptam alaturi de niciun alt pacient. Pentru prima data te-au chinuit - am plans alaturi de tine! Ti-au luat sange si am asteptat peste o ora sa faci pipi, ca sa putem fi siguri ce fel de infectie e. S-a dovedit a fi bacteriana. Asta inseamna ca o iei cumva de la noi, caci afara nu ai mai iesit de aproapte o luna. Ieri am fost si eu la analize - le astept rezultatul. Sper ca si Buni sa mearga la medic (caci ieri nu a avut dispozitie 😓) sa ne lamurim daca nu cumva tocmai noi iti tot transmitem motivul atator infectii. Of! Urasc sa fii bolnavioara. Traiesc o stare de agitatie continua amestecata cu o oboseala accentuata - caci de griji nu pot dormi. Sa te faci bine Marutza mea!
Nu ai mai vrut nici sa mananci de cand te doare gatul. Abia ieri, cu greu, ai mancat si masa de pranz si masa urmatoare, numai dat cu degetul pe post de lingurita. Ma gandesc ca pe langa gat, te dor si gingiile caci ies dintisori. Poate nu poti manca pentru ca te doare cand mananci cu lingurita. M-am bucurat ca in sfarsit ai mancat! Greu, dar ai mancat!
Ca tot vorbeam de dintisori, da, gata, au iesit la lumina! Nu stiu daca am apucat sa-ti spun. Se simte o usoara intepatura jos. Si tare imi e teama ca ies doi dintisori in acelasi timp. Ma duc astazi sa caut niste ceai care teoretic te-ar ajuta. Te supara ceva caci cate-o data te trezesti direct plangand. Si esti foarte agitata si maraita.
Esti un inger care-mi insenineaza zilele astea stresante. Zambesti, circuli pe distante din ce in ce mai mari, vorbesti pe limba ta si nu iti pot descrie ce simt cand te privesc noaptea! Cred ca m-am obisnuit asa tare sa te am langa mine, incat stau nelinistita cand ramai la tine in patut. Am tot gasit motive sa te tin aproape - ba ca verific des febra, ba ca te dezvelesti si e frig, ba ca iti pierzi suzeta si te ajut s-o gasesti fara sa-ti sara somnul ... insa, am senzatia ca sunt toate pretexte! De fapt, ador sa te am langa mine! Sper sa nu fac nimic foarte rau, obisnuindu-te asa. Incerc ca seara sa adormi la tine in patut sau pe timp de zi. De regula te mut adormita langa mine, doar pe timp de noapte. Nu stiu daca "strategia" asta ajuta sau e tot o gaselnita ca sa ma scuz mie insami ca te tin in pat cu mine. 😏
In alta ordine de idei, mai sumbra, pandemia asta mirifica e din ce in ce mai serioasa. Au murit deja 282 de romani si aproape 100.000 in toata lumea. Contagiozitatea acestui nou virus este foarte mare - de aceea s-a instituit carantina totala. Din pacate, legea e respectata cu prea putina responsabilitate de compatriotii nostri. Cu cat vom avea mai putina grija, cu atat va dura mai mult revenirea la "normal", orice-o insemna asta. Pana atunci, sper sa ne mentinem sanatoase si sa trecem cu bine toata povestea asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu