In dimineata asta pot spune ca chiar ai mancat singura intregul mic dejun. In plus, ai baut si lapte din canuta "ca de oameni mari", adica cea fara tetina de silicon, aproape singura. Imi dai mana deoparte daca incerc sa te ajut ici-colo si strigi apasat "nu-nu-nu" 😙 Ce sa mai? Nu-mi mai incap in piele de cat de mandra sunt de tine!
Dimineata cand te trezesti imi povestesti tot felul de chestiuni (pe limba ta, desigur) - vai, cu ce zambet larg pe fata imi incep zilele! Esti tare simpatica!
De cate ori cred ca intelegi multe, ma minunez iar si iar de cat de MULTE, de fapt, intelegi. "cauta la tine in patut pe Gui (pinguinul)! Cred ca e acolo" pricepi perfect. Deci stii f bine unde e patutul tau 😅 chiar daca dormi numai in al meu.
"Du-o pe jaja (suzeta) la bucatarie s-o spalam", "haide repede sa raspundem ca ne suna Buni", "te rog sa pui opritorul la locul lui" si cate si mai cate intelegi perfect. Ma uimeste fiecare gest care demonstreaza ca pricepi intocmai ce e de facut. Cu atat mai mult imi dau seama ca daca nu faci ceva e pentru ca nu vrei nu pentru ca nu intelegi. 😛
Altfel, ma dispera starea ta subfebrila prelungita (deja ar fi cam a 3-a saptamana..). Iar sunt maxim ingrijorata. Dupa o runda de antibiotic, in care temperetatura ta tot in jurul lui 37.5 s-a invartit, pare ca nu mai vrei sa revii la 37 nicicum. Iar de ieri iar aud niste mucisori prin nasucul tau si ma supara asta tare. Hai, imunitatea Marei, fa ceva treaba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu